John se trezeşte de obicei dimineaţa când este în misiune. S-a obişnuit de mic să muncească, tatăl lui îi dădea câte un sfert de dolar, atunci când îi spăla maşina. O făcea, de obicei, sâmbăta în zori, când părinţii lui încă dormeau, pentru că îi plăcea să-i vadă cum se extaziau, înainte de breakfast, când vedeau Buickul strălucind de curăţenie, în soarele orbitor al dimineţii.
Aşa făcuse şi în dimieaţa asta. S-a trezit, a mâncat, apoi a comandat un taxi. A urcat, l-a întrebat pe şofer dacă ştie engleză, cum să nu, doar sunt inginer, cum, inginer şi faceţi taxi? Da, pentru că ăştia au distrus tot ce se putea distruge în judeţul ăsta, toate fabricile, toate firmele care mergeau cât de cât, oamenii au plecat, s-a ales praful.
Judeţ, ce e ăla? County, a răspuns taximetristul, judeţul era forma veche de oraganizare de vremea comuniştilor, care e valabilă şi azi. Speaking about communists, are they still running this County? Are you kidding me, răspunse taximetristul, ei sunt şi azi în acest judeţ tot ce mişcă. They own the County and the Country. Tot ce mişcă, plus încă ceva. Tot ei conduc, tot ei decid, tot ei hotărăsc cine moare şi cine trebuie să se predea. No way, mai spuse John, poţi să-mi arăţi şi mie ruinele fabricilor distruse?
John mai văzuse fabrici distruse şi în alte ţări din estul Europei ăn cariera lui de reporter. Era curios să ştie cum le-au terminat românii pe ale lor, dar, mai ales, să înţeleagă de ce tinerii vâlceni au preferat să fure, în loc să muncească. Lui John i se părea aproape normal ca, în condiţiile în care nu existau locuri de muncă, tinerii din locurile astea să se orienteze către furt. Aşa se întâmplă mereu în suburbiile oraşelor care nu au programe de integrare, în societăţile lipsite de viziune, conduse de oameni orbi, surzi, de sociopaţi care nu ştiu, nu pot şi nu vor să-şi asume rolul lor social.
Şi taximetristul i-a arătat pe rând, fosta Vâlceana, fostul CPL, fostul Hervil, fosta Fabrică de Aţă, apoi fostul Combinatul. La fostul Combinat, John a cerut să se oprească puţin. E impresionant, e huge, dar de ce pe stânga sunt fabrici mici care arată ca fabricile moderne din Germania şi pe dreapta scheletele unor instalaţii care nu par să funcţioneze. Cum, de ce nu funcţionează? Păi, se pare că banii s-au scurs din dreapta spre stânga, iar acum Combinatul este in insolvency. In insolvency? Exact, dar să ştii că nimeni nu este vinovat. S-au pierdut banii, circa un milliard şi jumătate de dolari, dar vinovat nu e nimeni, a mai îngăimat taximetristul. John a căzut pe gânduri.Banii s-au scurs printr-o conductă„ subterană, pe care nu ştie nimeni cine a facut-o...
Da, înţeleg, i-a răspuns el într-un târziu şoferului, toate astea se întâmplă pentru că la voi nu e preţuită proprietatea. O să-ţi explic eu cum stă treaba.
Prin urmare, l-a întrebat John pe taximetrist, comuniştii erau buni, au făcut fabrici, locuri de muncă?Hmmm, se auzi, buni, poate atunci, în sistemul ăla, nenorocirea e că ei şi-au trădat propriul sistem, dar au avut nesimţirea şi ambiţia de a rămâne tot ei la putere şi în noul sistem, continuă taximetristul.
Dar de ce au distrus fabricile, pentru că am văzut în Polonia că nicio fabrică nu a fost distrusă, iar Polonia e un tigru al economiei mondiale, nu?
Poate comuniştii polonezilor, ai noştri erau nişte frustraţi şi înainte şi acum, nişte animale bolnave, i-o servi taximetristul, citându-l pe Breban, autorul lui preferat. Ai noştri sunt nişte primitivi fără educaţie, în stare de orice. Şi voi, cetăţenii, nu aţi făcut nimic?
I mean, când v-au dat afară, când v-au distrus locurile de muncă, voi aţi tăcut?
Am tăcut, ca nişte laşi, am tăcut, acum ne merităm soarta. Ne-au minţit, am avut încredere în ei, pentru că noi eram obişnuiţi să avem încredere în oamenii statului. Statul, pe vremea comuniştilor, era stăpân în ţara asta. Ei, bine, ei au luat Statul, toate proprietăţile lui, făcute cu banii noştri, l-au luat la ei acasă. Pe scurt, l-au furat. Ne-au furat Statul.
Da, conchise John, aici e ceva, am un subiect tare. Poate nu e un Watergate, dar e ceva. Bossul meu va fi mulţumit. Let’s meet the Vicepresident. La Casa Albă, te rog!
No comments:
Post a Comment